Daca as fi fost...

..Daca as fi fost..
(Am furat asta de la VampyNightmare )


Deeeci..daca as fi fost:
o lună: noiembrie
o zi a săptămânii: vineri
o parte a zilei: apus
o direcţie: nord
o planetă: venus
un film: The Fountain
un lichid: acid clorhidric
o piatră: rubin
un tip de vreme : zapada
un instrument muzical : pian
o emoţie: frica
un sunet : strigat
un element : arsen
un cântec: Azure Ray- Rise
o carte: Torturati-l pe Artist- Joey Goebel
un scriitor: Poe
personaj de ficţiune: un varcolac
oraş: Oslo
o aromă: dulce-acrisor
o culoare: rosu
un material: metal
un cuvânt: vreau
o parte a corpului: mana
o expresie a feţei: flegmatica
personaj de desene animate: Sponge Bob
formă geometrică: cerc
număr: 2
un mijloc de transport: bicicleta
o haină: fular

File de existenta

Uneori ne mintim ca nu suntem singuri. Dar suntem, chiar suntem. Trebuie meditate anumite aspecte dar concluzia e aceeasi. Suntem atat de singuri in lumea asta incat oricat am incerca sa ne inconuram de prieteni si de rude ne vom face si mai mult rau observand cum dispar unul cate unul. Si nu pentru ca viata vrea sa fie asa.

Miroase a parfum de trandafiri de catifea
Si tocmai am scos cel mai mare cliseu din lume
Dar ce e cliseul cu adevarat?
Un ansamblu de cuvinte/ imagini/ altele ce au pornit din mintea mai multor persoane?
Inseamna ca totul de pe lumea asta e un cliseu.
Asa ca sa nu mai vorbim de el
E neimportant.

Revenind... la trandafiri
De data asta sunt galbeni nu rosii sau albi
Eu urasc galbenul.
E prea fals, prea toxic dar nu atata ca si verdele.
E pur si simplu galben si-mi face scarba.

Eu am mai multe lumi in care exist. Una e asta.
Cealalta nu o impartasesc insa sunt in ea cand nam chef de asta.
E foarte bine sa mai ai inca o lume pentru cand te saturi de cea in care stau toti.


Pamantul e suprapopulat. Nu stiu de ce fac oamenii atatia copii.
In curand nu vor mai avea loc unii de altii.
Sper sa fiu in cealalta lume a mea cand se va intampla asta.


Si acum revenind pentru a doua oara la trandafirii mei galbeni.
Ii plantasem vara trecuta in gradina si-mi culegeam zilnic cate unul.
Galbenul lor imi facea sila dar nu ma interesa prea mult caci...
Erau trandafiri si miroseau frumos.
Acum nu-i mai am. Au inghetat la naiba!

Ma gandeam ca vara viitoare sa plantez toporasi.
Sunt mici, mov si mor repede. Mai repede decat viteza cu care m-as putea atasa de ei.
Sunt flori, ce naiba?!

Ma gandeam intr-o zi la...
Cat de frumos era. Pe atunci aveam si...
N-o sa uit. Clar. Si nici n-o sa impartasesc.


Uite un vis:

- Dute langa el.
- Ce vrei? Nu ma duc nicaieri.
- Te rog eu frumos sa te duci.
- Perfect, de rugaciuni am nevoie...
- Nu incepe iarasi. Stii ce se va intampla daca nu te duci.
- Nu mi-e frica.
- ...

Si apoi m-am dus sa ma culc langa un copac.


Intr-o noapte visam ca muream. Dar nu muream la fel ca toti oamenii. Muream asa de frumos incat atunci cand m-am trezit mi-a parut rau ca a fost doar un vis.

Am un calorifer langa mine. E rece si gol ca sufletul meu.

Sufletul meu a murit inghetat. Trandafirii! Ah...


El e inca aici cu mine. Parca ii simt mirosul. Parca il aud. Parca...


In seara asta ma simt extraordinar.




Cand murim, murim singuri.

A venit iarna...

Nu-mi vine sa cred ca e spart paharul. Ieri era umplut cu vin si l-am lasat pe pervaz. Astazi...vinul s-a imprastiat ca sangele si s-a scurs prin parchet iar paharul e zdrobit in mii de bucatele.
Sa fi fost vantul de vina?

Am calcat in cioburi si mi-am frecat picioarele de ele. Nu simteam o durere prea mare si nici nu bagasem de seama ca mi se infigeau in talpa lasand loc sangelui sa iasa, sa se amestece cu vinul.

Aveam un zambet tamp pe fata. Mi-l amintesc si acum. M-am aplecat sa numar cioburile ce imi impunsesera talpile si mi-am murdarit camasa de noapte cu amestecul rosiatic.
Si-mi ziceam in gand ca fiecare ciob e o amintire atat de puternica incat e capabila sa-mi distruga orice celula cu care ajunge in contact. Si asa a si fost.

Incepusera sa ma usture talpile. M-am asezat pe pat si pentru un moment am avut impresia ca erai in usa.

- O duci bine vad.

Nu stiam exact daca e o halucinatie sau e realitate. Am continuat sa privesc lung catre el. Statea neclintit si-mi arunca aceeasi privire ca de obicei.

- Stii...Chiar imi facusem iluzii. Chiar am crezut ca tu vei fi altfel.Se pare ca nu esti mai putin moarta decat toti ceilalti ce pretind ca traiesc.

Nu intelegeam exact ce vrea sa spuna. Vocea lui imi rasuna puternic in minte. Vroiam sa-l fac sa taca, sa dispara, sa nu-l mai vad.

- Ma scarbeste comportamenul tau. Esti inca aici...Puteai fi altundeva, departe, in caz ca ai fi ascultat macar o clipa.


"Pleaca!" ii strigam plangand. Apoi cand am dat sa inchid usa am realizat ca el nu era acolo. Fusese o alta iluzie. Intotdeauna mi se paruse ca e acolo. Insa niciodata nu avea sa fie...

Picioarele nu ma mai usturau iar amestecul era deja uscat. Ce sunt si iluziile astea? Sunt puse ca sa ne chinuie pe noi cei care indraznim sa visam la ele? Care e rostul lor? Si de ce dor atat de tare...

Vantul incepuse sa bata din nou cu putere si sa intre prin fereastra larg deschisa. Se facuse frig in camera. Nu puteam sa respir. Era una din acele zile in care simteam ca ma asfixiez...
In fata ochilor vedeam iarasi pete negre. Nu stiam daca ma imbolnavisem deja sau era doar in inchipuirea mea. Era singuratate din nou...


A venit iarna. E chiar aici si ma mangaie, iubitule. Inchide ochii si nu te mai gandi la mine. In fond...zapada se va asterne peste noi curand.

Inca nu am uitat

Clipa cand...

Totul a fost transformat in cenusa...

Si apoi ne-am luat de mana...


Si ne-am aruncat in mare...

Amagire

Trandafirul și-a dat ultima suflare
și a căzut cu petalele lui
urmând sa fie zdrobit de trecerea timpului
și de praful ce se va așterne peste el
Va fi pierdut sub o mulțime de pași
monocrom
neplâns
neatins de niciun suflu
de nicio boare

Va fi acolo
fără nicio stare...

Amalgam

Cer dizgraţios de negru.
Doua frunze sângerii
se dezintegrează
pe o alee pustie.

E îngheţ şi aer greu pe strada.
Toxic.

Nu vreau sa mai visez
Vorbe?
S-au preschimbat în picături
ce curg uşor
de pe buzele mele însetate.

Tăieturi adânci
ca de lame de cuţit
pierdute-adânc în carne.

Obişnuiam sa ne iubim.
Sa ne iubim…

Striveşte-ma pana la sânge
şi nu da drumul sârmei
ce de gat ma strânge.
Răpeşte-mi arta dintre frunze.
Şi-ajunge…

Dezgolit.
Şi puternic amăgit.
E verde toxic. Sânge de animal...

Nu mă mai trezesc.

Noiembrie. Toxic

Lasa-ma sa ma intoxic cu propriile mele cuvinte.

Toxice vorbele mele. Toxice aceste gânduri ce-mi inunda mintea zi de zi. Si uneori imi doresc sa fi fost atat de departe, sa nu fi auzit de nimic. Dar daca as fi fost departe oare unde ar fi fost nimicul?
Știu. Nu-mi pasa. Sunt doar o creatura intoxicata cu realitate.
Îmi injectez zilnic doza de 'visare' ca sa ma ajute sa zbor cât mai sus și sa uit. Si ma pierd in depărtare. Sunt o lașă, știu, însa aici nu exista sfârșit nici început. E exact cum ar trebui sa fie.

Si regret încă ceva dar vorbele mi s-au oprit în gat...

Uneori ma pierd și cad în gol. Si simt cum strânsoarea din jurul gatului devine tot mai puternica și cum în coloana îmi trosnesc câteva vertebre din cauza gravitației ce ma trage în jos.
Astăzi se repeta acel sentiment. Ceva s-a schimbat, din nou.

Sunt acolo jos, departe de tot. Nu zbor, nu visez, nu respir.


Au murit culorile pe strada amărăciunii. Vor reinvia curând căci voi uda pământul întreg cu lacrimile mele.

Bine ai venit, Noiembrie.